Cred că am găsit metoda ideală de evaluare, pentru că definește perfect filozofia învățării moderne – înglobează implicarea elevilor, învățarea cu sens, competența de comunicare orală, cercetarea și, evident, relevanța pentru viața reală.
Câteva lucruri care mi-au plăcut foarte mult după ce am încercat metoda procesului simulat pe baza nuvelei În vreme de război de Ion Luca Caragiale au fost:
- E o metodă antrenantă – deși în spatele pregătirii procesului se află multă pregătire “tradițională” dată de lectura atentă și cercetare externă (patologii și concepte juridice), structura prezentărilor și a dezbaterii o fac să fie modernă.
- Antrenează și dezvoltă muuulte competențe legate de limbă și comunicare – citarea dovezilor textuale puternice și relevante, analiză literară, comunicare orală, ascultare, argumentare persuasivă, impactul cuvintelor folosite… Un vis curricular. ♥
- Distractivă prin jocul de rol – nu numai că aflându-se în fața juriului pentru a-l convinge de dovezile lor îi va face pe elevi să fie cât mai convingători, dar își vor asuma rolurile până în punctul în care caută pe la cunoscuți robe de judecător.
- Funcționează pe orice text – fie că are ca subiect o crimă, o problemă morală, un furt. Îmi era teamă că nuvela pe care am folosit-o este prea subtilă când vine vorba despre vinovăția personajului Stavrache, dar copiii îmi depășesc așteptările de fiecare dată.
- Eficient în notare – avocații, procurorii și martorii își dovedesc înțelegerea textului prin dezbaterea propriu-zisă, iar jurații prin notițele pe care le fac pe baza discuției și prin argumentarea verdictului.
Vă ofer documentul pe care l-am folosit eu în cadrul procesului. Îl puteți descărca și modifica după bunul plac – și chiar vă încurajez să experimentați cu textele abordate! Toată lumea se va distra, iar obiectivele operaționale vor fi nu numai atinse, dar muuult depășite!
Minunat! Felicitari!
Va urmaresc cu interes!
Vă mulțumesc mult! Vă mai aștept să poposiți pe aici!