Cunoaște-mă

Salut! Sunt Maria și în august 2017 am luat cea mai bună decizie a vieții mele. 🙂

Desigur, nu m-am imaginat profesoară dintotdeauna; cumva, ideea se afla undeva adânc îngropată în mintea mea, dar a înflorit foarte greu – am fost un copil introvertit, puțin boem, căruia îi tremurau genunchii în contexte sociale de orice fel. Când eram mică și am găsit caietul de poezii ale tatălui meu, am început să mă visez poetă – am cochetat o vreme, prin liceu, cu poezia, și mă pricepeam, dar nu a fost de mine. Apoi, prin clasa a IX-a, visam să am propria mea revistă – am renunțat și la ideea asta. Ajunsesem până în punctul în care ASE mi se părea o idee bună din simplul motiv că aveam o siguranță financiară – eu, economistă! Am râs. Cea mai mare dorință mi-a fost să devin scenarist, dar nu am avut niciodată curajul să dau la UNATC. Așa că m-am întors către prima mea dragoste – Literele.

Predau limba și literatura română la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București. M-aș mira pe mine însămi dacă m-aș întoarce în timp cu vreo 4 ani și mi-aș arăta unde sunt. Este încă ireal pentru mine, într-o oarecare măsură; dar îmi amintesc senzația care m-a năpădit când am intrat pe porțile liceului ca și când ar fi fost ieri. Așa că am siguranța că sunt unde trebuie.

Am deschis acest blog din nevoia de a împărtăși cu alți profesori ceea ce încropesc eu pentru copiii mei, cursurile la care mai particip, activitățile desfășurate în școală și, în primul rând, pentru a arăta și laturile bune ale meseriei (e atâta negativitate în spațiul virtual despre ce înseamnă a fi profesor încât te seacă de energie). Mă aflu, ca orice alt profesor, într-o continuă creștere și mă năpădește des setea de cunoaștere – sursa ideii de ambele părți ale catedrei. De aceea, vreau să fac ceea ce știu mai bine – să dau mai departe. 🙂

Iubesc călătoriile, iar Praga este ca o a doua casă pentru mine (am fost student Erasmus la Universitatea Carolină). De vreo 3 ani am făcut cunoștință cu mediul ONG și am învățat să fiu mai bună, mai înțelegătoare, mai profesionistă. Am fost confundată de vreo 50 de ori cu o elevă (printre altele, mi s-a interzis să intru în cancelarie la o olimpiadă și un puști a zis să nu mă supăr dacă îmi “dă” 16 ani, dar de fapt am mai puțin). Mă minunez de fiecare dată de elevii mei și reprezintă o sursă constantă de surprize pentru mine. Nu am o credință pedagogică bătută în cuie – întotdeauna e loc de mai bine.

Dacă ai orice gând să îmi împărtășești, sunt online într-o mare parte a existenței mele, așa că mă găsești fie printr-un mesaj pe Facebook, Instagram sau Snapchat, fie la adresa salut@profaderomana.ro. Să ne citim cu bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *