gânduri,  metode,  relevantaineducatie

Dragostea în vremea e-learningului. Gânduri și o resursă

Un răsărit din sala mea de clasă. Lumină și dor.

De când virusul care își arăta timid colții acum vreo trei săptămâni a fost declarat pandemie în toată regula, m-a cuprins o stare neomogenă existențialist-nihilistă – beau cafea căreia îi piere treptat gustul, mă uit cu jind pe geam la copacii înfloriți pe care simt că nu i-am apreciat suficient până acum și blestem printre dinți faptul că nu am apucat să îmi exersez abilitățile de șofer în această primăvară. Fereastra camerei mele oglindește ferestrele unei grădinițe portocalii, din care nu mai răzbat glasuri stridente de copii, ci, la amiază, doar lumina molatică a soarelui de final de martie. Am câteva declarații printate, în caz că rămân fără lapte și trebuie să fug la magazin; nu mă grăbesc prea tare, totuși. Nu am mai ieșit din casă de două săptămâni, dar timpul capătă valențe neașteptate când ești încorsetat.

Deja răsună clișeic acest ecou, dar dacă aș fi un personaj dintr-un roman de Dick, Huxley sau de la începuturile pseudonime ale lui King, nu cred că ar fi o diferență prea mare.

Sfârșitul de săptămână e cel mai greu.

Predarea virtuală, atât de lăudată, atât de damnată, atât de controversată, începe să fie din ce în ce mai personală – gândesc în timp ce văd că cele mai multe clase se comportă în online exact ca în sala de clasă 210. Comportamentul depășește ecranul unui laptop sau o pereche de căști.

Totuși, nicio experiență de acest gen nu se compară cu mersul printre bănci, cu observarea unei priviri piezișe sau lipsite de subtilitate sau cu imposiblitatea de a da mute vocii unui elev atunci când face vreo glumă nesărată. În timp ce duc dorul mersului la școală, vreau să fac o precizare importantă pentru profesorii care citesc acest articol:

Știu că faci tot ce îți stă în putință pentru a trece de această perioadă și îți mulțumesc pentru că o faci cu dragoste.

  • Continuă să oferi idei de bune practici, resurse și ajutor colegilor care au nevoie.
  • Continuă să pledezi pentru accesibilitate și echitate în învățarea la distanță.
  • Continuă să împărtășești modul în care își dezvolți reziliența față de provocările acestei perioade.
  • Continuă să înveți, să te dezvolți, să îți lărgești zona de confort.
  • Continuă să îți asculți elevii, chiar și atunci când nu îi vezi.
  • Continuă să nu îți judeci colegii care au alte abordări decât ale tale. Pentru că unii dintre noi au flexibilitate și autonomie în ceea ce privește conținutul predat, iar alții nu. Sau pentru că elevii unora dintre noi au acces la tehnologie, iar ai altora nu. Sau pentru că unii dintre noi au un orar fix, iar alții nu. Sau pentru că unii dintre noi vor putea accesa anumite platforme, iar alții nu. Și lista poate continua…

La un moment dat în romanul lui Marquez la care face trimitere titlul acestei postări, suferindul Florentino Ariza spune: Singurul lucru care mă interesează e iubirea. Cred că avem nevoie de această valoare mai mult ca oricând în perioada asta – față de noi, față de cei din jur și, mai ales, față de timpul care ni s-a luat sau ni s-a dat, în funcție de situația fiecăruia. #stațiacasă și aveți grijă de voi. Cu dragoste.

În final, dacă simțiți că mai aveți timp sau spor pentru învățat, vă invit să urmăriți webinarul susținut de subsemnata și de colega mea, Ana Andronache, în cadrul Asociației Young Initiative, în care prezentăm 6 platforme ce vă pot ajuta în această perioadă (și nu numai) – Zoom, Discord, Google Classroom, Kahoot, Canva și Quizlet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *