World Scholar’s Cup – o competiție altfel

Atunci când anul trecut, cam pe vremea asta, mi s-a oferit responsabilitatea pregătirii echipei ICHB pentru prima ediție a concursului World Scholar’s Cup, reacția complet firească pentru un profesor debutant a fost, evident, de panică totală, pentru că în minte mi-au răsărit tot felul de întrebări:

  1. O să putem asimila atât de multă materie în atât de puțin timp?
  2. O să concurăm pe măsura așteptărilor unui concurs atât de dificil?
  3. Cum vom aborda cele patru probe?
  4. Care e faza cu alpacalele???

Între timp, am aflat răspunsurile la toate aceste întrebări. Dar hai să o luăm cu începutul.

1. Care e, totuși, faza cu alpacalele?

World Scholar’s Cup este o competiție internațională transdisciplinară ce are că prim scop formarea unei “comunități globale”, după cum o numesc chiar organizatorii, pentru că are loc în peste 70 de țări la nivel mondial.

Ideea din spatele WSC este de a crea o competiție diferită de ideea “tradițională” de concurs, o oportunitate care îi motivează pe elevi nu doar să își demonstreze competențele deja existente, dar să își descopere unele noi, lucruri care mi-au surâs foarte tare în momentul în care am acceptat provocarea coordonării echipei participante.

În acest an, tema concursului este O lume a marginilor și abordează 6 domenii cu o vastă bibliografie – istorie, artă, literatură, știință, studii sociale și o “materie specială” – mistere neelucidate.

Elevii susțin patru probe în urmă cărora obțin punctaje atât la nivel individual, cât și de echipă:

1) scrierea unui eseu pe o temă la alegere în funcție de domeniul de studiu preferat (și pentru care primesc un feedback scurt de la colegi);
2) un test-grilă de 90 de întrebări care abordează toate domeniile de studiu;
3) o serie de trei dezbateri;
4) Cupa Școlarilor (probabil cea mai distractivă, dar și cea mai solicitantă proba – durează câteva ore, în plen, fiecare echipă având câte o telecomandă pentru a răspunde întrebărilor care sunt proiectate în sala concursului).

2. Bine, bine, dar ce e atât de special la concursul ăsta?

Ca să răspund printr-un exemplu voi spune doar atât – Ana, membru al echipei participante la ediția 2018 a WSC, încă ține legătura cu prieteni din Bahrain sau Hong Kong. Da, e mișto tare să iei medalii și cupe, să îți vezi numele proiectat pe slide-urile echipelor calificate la următoarea etapă și să te simți apreciat.

Totuși, ideea care stă la baza acestui concurs este tocmai asta – că toată lumea câștigă ceva. Fie că e aur, fie că e un prieten.

Subiectele sunt unele sensibile și foarte dificile – de exemplu, una dintre moțiunile de la etapa din București de anul acesta a fost Toți adolescenții ar trebui să trăiască un an în sărăcie. Această conștientizare a problemelor lumii este, totuși, echilibrată de atmosfera ușor puerilă a concursului care celebrează învățarea, prin căutarea lucrurilor pe care le avem în comun cu oameni de pe cealaltă parte a globului. Îi povesteam și Oanei acum ceva timp (și îmi permit să mă plagiez) – pentru mine, un om crescut într-o generație în care competiția a atins cote copleșitoare, e ca o gură de aer proaspăt ceea ce generația elevilor mei a înțeles: 1) devii suma oamenilor pe care Îi întâlnești și 2) nu există “nu reușesc”, ci numai “învăț”.

Competiția este una transdisciplinară. Pentru mine, că profă de limba și literatură română, a fost frustrant să înțeleg unele elemente de istorie a diplomației sau de piețe negre, dar le-aș spune profesorilor care citesc aceste rânduri acum că, pentru a ține pasul cu ai noștri, pentru a le asigura o educație de calitate, potrivită școlii secolului al XXI-lea, pentru a-i face să înțeleagă că lumea e mare și granițele se pot dizolva foarte ușor, trebuie să fim că ei – deschiși provocărilor, curioși și entuziaști.

3. Ce urmează?

În acest an, etapa globală (unde se reunesc vreo 1200 de participanți numai din categoria Seniorilor – elevi de liceu) are loc în diverse locuri de pe planetă – Beijing, Sydney, Manila, Astana, Durban și Haga. Fiecare echipă calificată de la etapa regională la cea globală își poate alege următoarea destinație și, dacă rezultatele sunt excepționale și acolo, ultima etapă are loc în noiembrie la Universitatea Yale.

Desigur, nu pot să nu mă laud cu rezultatele copiilor mei și să nu îi apreciez până la cer și înapoi pentru seriozitatea cu care au tratat acest concurs – apropo de întrebările de anul trecut menționate în începutul articolului… Anul trecut am ajuns până acolo cu o echipă excepțională căreia îi admir, încă, perseverența și curajul. În acest an, sperăm să vă scriem din New Haven. Toate cele patru echipe calificate. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *