extracurricular,  proiecte

Liceenii-profesori sau despre cum universul nu ne cere mai mult decât putem oferi

Când te afli la un concurs internațional și vezi numele elevilor tăi pe lista celor calificați la ultima etapă ținută la Universitatea Yale, alături de mii de copii din toată lumea, nu îți poți spune decât un singur lucru – nu putem rata această șansă. Evident, tu nu ai realizat inițial că drumul va fi lung, anevoios și plin de uși închise în nas, dar speranța te-a ghidat către oameni care te-au ajutat mai mult decât poți descrie în cuvinte.

Din august (adică din momentul în care ai aflat că s-au calificat) și până în octombrie reușiți să strângem din donații o sumă care nu acoperă nici măcar prețul unui singur bilet de avion. Cea mai mare provocare nu mai este parcurgerea bibliografiei extrem de stufoase, ci găsirea unui sponsor care să înțeleagă importanța participării la acest concurs, care să se alinieze valorilor voastre – excelența în educație, acceptarea și înțelegerea altor culturi, toleranța și dorința de autodepășire -, deci care să ne ajute să acoperim măcar o parte din sumele mari. Totuși, cu trei săptămâni înainte de plecare, are loc unirea unei serii de puncte care se unesc precum o constelație norocoasă și care îți arată, încă o dată, că absolut nimic pe lume nu este întâmplător. Prin intermediul a doi oameni minunați și cu drag de educație (Alex și Sori), ajungi la radio Tananana, iar cu ajutorul unei campanii de succes a lui Ciprian Muntele reușiți să strângeți 10000 de lei în 48 de ore. Mai mult decât atât, mesajul vostru ajunge la compania Euler Hermes, care vă susține financiar cu restul sumei de care aveți nevoie pentru plecarea în State.

Nu pot spune acum decât că sentimentul a fost copleșitor și mi-a accentuat încrederea în oamenii buni – atât de copleșitor, încât singurul gând care mi-a venit în minte a fost că, într-un fel sau altul, trebuie să dau înapoi tot binele pe care l-am primit. Și am ajuns la o concluzie simplă – că universul nu ne cere mai mult decât putem oferi.

Și ce poate oferi un profesor dacă nu mentorat, sprijin, o căutare a sensului?

Pentru a returna binele primit, am încropit un program de voluntariat numit Progresăm împreună, pornind de la o idee tare simplă – că cei care dețin cunoașterea trebuie să o împărtășească celor care își doresc să o dețină. Așadar, am adunat grupuri de profesori voluntari din liceul în care predau și, printr-un parteneriat tare frumos cu o școală gimnazială din București, și-au început cariera de mentori. E o experiență de învățare deosebită pentru ambele părți – unii capătă experiență și competențe de lideri, ceilalți capătă cunoștințe și deschidere către învățare.

Suntem de abia la început, dar suntem optimiști și nu pot descrie cât de mândră sunt de acești minunați copii. Voi lăsa imaginile să vorbească mai mult decât aș putea-o face prin cuvinte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *