psihopedagogie

Îți definești elevii prin laudă

Nu îți mai lăuda elevii.

Imaginează-ți că le dai un test de lectură foarte ușor de rezolvat în urma căruia mai toți obțin rezultate bune. Ești mândru de ei și simți nevoia să verbalizezi asta. Cum o faci? Spunându-le Bravo, sunteți absolut extraordinari! sau Excelent, ați muncit mult și putem vedea acum împreună suma eforturilor voastre! 

După acest test care ți-a oferit o impresie tare bună despre capacitatea lor de a învăța, le dai copiilor posibilitatea de a alege subiectele pentru următoarea testare. Opțiunile sunt:

a) Eseu de tip paralelă dintre două romane, eseu pe care îl prezinți drept o oportunitate de a crește și de a învăța;
b) Un test de lectură similar primului, la care copiii sigur se vor descurca.

7 din 10 copii cărora le-ai lăudat inteligența au auzit, prin lauda ta, că îi consideri geniali și talentați și că acesta e motivul pentru care îi admiri. Așadar, pentru a se asigura că vor avea în continuare rezultate bune, vor alege a doua variantă. 9 din 10 copii cărora le-ai lăudat efortul de a rezolva testul vor alege varianta mai dificilă din simplul motiv că… Își doresc să crească.

Apoi, te hotărăști să le mai dai un examen – unul imposibil. Grupul elevilor lăudați pentru efort se distrează în timp ce susțin examenul, îl văd ca pe o provocare și ca pe o modalitate de a-și depăși limitele. Celălalt grup este ușor demotivat și se dă bătut ușor.

În final, vrei să închizi cercul și le dai elevilor tăi un test sumativ cu un nivel similar primului. Grupul “inteligenților” au un randament de 5 ori mai mic decât la testul inițial; grupul “muncitorilor” au rezultate cu o treime mai bune.

Ce s-a întâmplat? Unde trebuie să lucrezi?

Carol Dweck și o echipă de cercetători de la Stanford au realizat acest experiment și au remarcat un lucru pe cât de firesc și la îndemâna noastră, pe atât de revelator: modul în care lauzi un copil îi va afecta în totalitate perspectiva asupra actului învățării.

După ce am fost inspirată de ideea de growth mindset despre care veți găsi mai multe în articolul anterior, am decis să cercetez mai multe despre ce înseamnă să îți cunoști propria învățare și despre cum să vezi inteligența ca pe un mușchi ce trebuie antrenat, nicidecum ca pe ceva fix, cu care te naști și pe care te poți baza, pur și simplu. Așa că am găsit, ascultând-o pe Carol Dweck în acest minunat podcast, o idee care își va pune probabil amprenta asupra modului în care predau pentru… Probabil tot restul carierei mele de acum încolo.

Desigur, există foarte multe variabile (mediul, clasa, elevii, profesorul…), dar ceea ce spune Carol Dweck este că un adult, un mentor, un profesor nu trebuie să laude persoana, ci procesul prin care un copil a ajuns la un anumit rezultat. Este incredibil cât de simplă și de ușor deductibilă este această idee (scrisesem tehnică, dar m-am răzgândit) și ce impact poate avea asupra unei persoane!

Așa că nu îți mai lăuda elevii. Laudă-le rezervele de stilou golite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *