metode

Procesul simulat la orele de literatură

New year, new me sau iar îmi storc mințile în căutarea metodei ideale. Și cred că am găsit-o, pentru că definește perfect filozofia modernă de predare – înglobează implicarea elevilor, învățarea fără toceală, competența de comunicare orală, cercetarea și, evident, distracția.

Câteva lucruri care mi-au plăcut foarte mult după ce am încercat metoda procesului simulat pe baza nuvelei În vreme de război de Ion Luca Caragiale la cele 4 clase a XI-a pe care le am au fost:

  • E o metodă antrenantă – deși în spatele pregătirii procesului se află multă pregătire “tradițională” dată de lectura atentă și cercetare externă (patologii și concepte juridice), structura prezentărilor și a dezbaterii o fac să fie modernă.
  • Antrenează și dezvoltă muuulte competențe legate de limbă și comunicare – citarea dovezilor textuale puternice și relevante, analiză literară, comunicare orală, ascultare, argumentare persuasivă, impactul cuvintelor folosite… Un vis curricular. ♥
  • Distractivă prin jocul de rol – nu numai că aflându-se în fața juriului pentru a-l convinge de dovezile lor îi va face pe elevi să fie cât mai convingători, dar își vor asuma rolurile până în punctul în care caută pe la cunoscuți robe de judecător.
  • Funcționează pe orice text – fie că are ca subiect o crimă, o problemă morală, un furt. Îmi era teamă că nuvela pe care am folosit-o este prea subtilă când vine vorba despre vinovăția personajului Stavrache, dar copiii îmi depășesc așteptările de fiecare dată.
  • Eficient în notare – avocații, procurorii și martorii își dovedesc înțelegerea textului prin dezbaterea propriu-zisă, iar jurații prin notițele pe care le fac pe baza discuției și prin argumentarea verdictului.

Găsiți aici documentul complet pe care l-am folosit ca ghid pentru proces. Spor la judecat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *